Vrăji aruncă vântul peste ramuri goale,
Tânguiri de frunze se aud încet.
Unde ești, tu, vară, cu zilele tale?
Pretutindeni – toamnă, peste tot - regret.
Arămii copacii – ovații-n cascadă.
Pentru show-ul ultim nu mai e bilet.
Emoții-n culise, freamăte în stradă,
Publicul aclamă magicul balet
Care stă să-nceapă din clipă în clipă.
Doi cocori strigară lung de patru ori.
Rece adiere, zbatere de-aripă,
Soarele sfâșie cortina de nori.
Și apoi, tăcere. Vântul înfioară
Arborii și iarba, păsări, oameni, flori.
Frunzele desprinse de pe ramuri zboară:
Balerine-păsări, balerine-flori.
Menuetul mut pentru Regele Soare
În sclipiri de aur, într-un ritm baroc,
Ultima ofrandă a frunzei ce moare,
După o viață scurtă, fără de noroc.
Pe o bancă veche, lâng-o domnișoară,
O frunză căzuse ca, din cer, o stea
Luminându-i chipul pentru prima oară.
Galbenă ca păru-i. Singură-i ca ea.
Alin Ciolompea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu