sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Toamnă-n Rai




Sclipeau pe-ascuns sub stropi de rouă

Petale de Nu-mă-uita

Și-odată a-nceput să plouă

Cu frunze reci de toamnă grea.



Pe un’ se furișă în noapte

Să-ntunece al mării cer?

Cu ce-otrăvite blânde șoapte

Suflă spre florile ce pier?



Ori, poate, poarta descuiată

Lăsat-am toamnei pe-nserat,

Iar ea, cu ochi de mură coaptă,

Zâmbind hoțește, a intrat.



Cin’ s-o oprească-n miezul nopții?

Al Edenului heruvim

Caută sabia dreptății

Printre carafele cu vin.



Iar tu, c-un coș de fructe coapte,

Mă-mbii la dulcele păcat

Să-ți fiu trecut și să-mi fii moarte,

Mușcând din măru-înveninat…



Cu flori în păr și-n ochi smaralde,

Cânt pentru stelele perechi.

Îmi place vara cu ploi calde

Și cu cireșe la urechi.



 Autor: Alin-Adrian Ciolompea
















joi, 24 noiembrie 2016

Șotron



Când toamna bate-ncet din aripi
Printre pereții de beton,
Se-nalță-n zbor frunze uscate.
Și-n fața mea văd  un șotron.

Șotronul din copilărie:
8 pătrățele pe asfalt,
8 cifre pline de magie,
Destin schimbat din salt în salt.

Începi să-l sari c-un soi de teamă
Că n-o să-l termini de jucat,
Dar vraja jocului te cheamă
Și din băiat devii bărbat.

Iar talpa ta de-acum prea groasă
Nu mai încape în pătrat
Și pleci sărind în altă casă
Călcând cu dreptul apăsat.

Într-un final, când dusă-i clipa,
Te cheamă Dumnezeu la el,
Doar că te doare rău aripa
Și-ai vrea să te mai joci nițel.

Autor: Alin-Adrian Ciolompea

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Atât de liniște


E-atât de liniște în noapte
Ș-atât de noapte în cuvânt,
C-auzi cum lunecă pe ape,
Tăcută, luna de argint.

Miroase-a mere în odaie,
A lemn de brad și a gutui.
Arar, a focului văpaie
Sclipește-n  fumul albăstrui.

Atât de frig e printre îngeri
Ș-atât de cald la tine-n gând.
E-atât de primăvară-n ceruri
Și-atât de iarnă pe pământ.

Cu tâmpla caldă-n palma rece,
O visătoare lângă-un geam,
Ce pururi noaptea și-o petrece
Zburând, căzând, sperând în van...

În ochii tăi senini ca cerul
Mai este loc pentru o stea
Și, cât e-n ceruri necuprinsul,
Trăiești visând c-o vei afla.

E-atât de liniște în noapte
Ș-atât de noapte în cuvânt...
Adormi târziu, sperând că, poate,
La ușă-o să-l auzi bătând...


duminică, 13 noiembrie 2016

Fapt divers


Aflăm surprinși din titluri de ziare.
Că se mai construiesc zgârie-nori,
S-a mai deschis un mall cu zarvă mare
Și îmbulzeală de cumpărători.

Dar trist e când citești despre-o bătrână,
O văduvă de 70 de ani,
Lovită crunt de o soartă hapsână,
Rămasă-n drum pentru un pumn de bani.


Pe ce drum să târasca greaua cruce
Lovită fiind de-un nedrept hazard?
Cum nu știa, ea, biata, p-un' s-apuce,
Dormea pe trei cartoane lâng-un gard.


Unde să bați cale necunoscută?
La cin' să plângi, când satul este surd?
Cu cine să vorbești, când lumea-i mută?
Cui să reclami acest destin absurd?


Așa că seara mai privi în urmă
Spre casa ei, și-apoi, ca un martir
Spre eșafod, merse cu pași de umbră
Pe drumul fără-ntors spre cimitir.


Aflăm surprinși din titluri de ziare
Că se mai construiesc zgârie-nori.
Cu cât te-apropii tot mai mult de soare,
Tu, omule, cu-atât mai mult cobori...

vineri, 11 noiembrie 2016

Descântec de somn ușor


Flutură ușor perdeaua,
Vântu-ți suflă peste pleoape
Praful auriu din steaua
Strălucind în joc de ape.

Dormi! Pe ușa din odaie
N-or să intre gânduri rele,
Că un câine orb din pluș e
Paznic printre tufănele.

Miere-am pus într-o ulcică
Veche, apă neîncepută,
Busuioc sfințit, adică
O licoare neștiută.

Fluturi mici plutind alene
Vor să intre pe fereastră
Ca să-ți pună blând pe gene
Zbor de pasăre măiastră.

Când zâmbești prin somn, tu, zână,
Vise-ți tremură sub pleoape.
Aș dori să prind în mână,
Dacă palma îl încape,
Visul, curcubeu în noapte.

Iar, când zorii-s plini de rouă,
Să ți-l dărui printre șoapte,
Să te mint, râzând, că plouă
Și-n miros de mere coapte
Să mai dormi un ceas sau două.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

foto:https://s14-eu5.ixquick.com/cgi-bin/serveimage?url=https:%2F%2Ffarm3.staticflickr.com%2F2881%2F11848755556_ff1387acaf_b.jpg&sp=d27d426d2669aa764562a6a80f2034d7

luni, 7 noiembrie 2016

Scântei în noapte




În fiecare om e-un copăcel

Ce-a jinduit cândva și el să zboare

Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel:

Atingem cerul numai în visare.





Dar vine timpul când, în mod fatal,

Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc

Sub vreun topor ce mușcă ilegal,

Copac sărman ce n-ai pe lume loc...




Din falnicul stejar ce până ieri

Sta neclintit în vânt de miazănoapte

Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri

Și trei scântei care se pierd în noapte.





Când vrei să zbori, pe jumătate frânt

Și elanul ți-l retează rădăcina,

Când ramuri ca de plumb întinzi în vânt,

Și vrei cu frunzele să mângâi luna,





Prieten drag, privește către soare,

Aprinde-ți frunzele cu-a lui lumină!

Lasă ochii să plângă, de te doare,

Și arzi cu fulgerul în rădăcină.





Din foc și praf de stele te-ai născut,

Și ai murit arzând de mii de ori.

Chiar dacă ieri mai germinai tăcut,

Ești miez de foc. Ești Phoenix. Poți să zbori!


(7 noiembrie 2016)

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

sursa foto:http://twistedsifter.com/2016/09/2016-nat-geo-nature-photographer-of-the-year-highlights/

vineri, 4 noiembrie 2016

În loc de bun rămas


de Alin Ciolompea

Ce-amarnice rugi într-o limbă păgână,
Copacule-nalți către soare?
Ce vânt te săgeată prin scoarța bătrână?
Ce galbenă frunză te doare?

Ce lacrimi amare mai verși pe pământ
Când singur, lăsat în uitare,
Îți picur-a plânset, îți toarn-a pustiu
Ploile chinuitoare?


Și, totuși, când păsări coboară mereu
Să-și ia rămas bun la plecare,
Cu frunze le-alungi să nu vadă că-i greu
Să-ngropi amintirea-n uitare.


Doar atunci când, departe, pierdute-s în nor,
O creangă-ți atinge țărâna,
Și-n vântul tomnatic ce-adie ușor,
Le faci melancolic cu mâna.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

foto:https://thumbs.dreamstime.com/z/human-shape-tree-root-fall-leaves-ground-52038232.jpg

miercuri, 2 noiembrie 2016

O dată-n viață                    


        
                                                                            

                     de Alin Ciolompea

Ciudate pasări mari, copacii,

Cum tot visează a zbura,

Dar aripi galbene, de toamnă,

Porniră a se scutura...


Covor  jilav de frunze frânte

Întinse toamna pe alei.

Pășeam pe drum tot înainte,

Printre castani, stejari și tei.


În dreapta mea, pe o băncuță

Roasă de timp, sub un stejar,

Un bătrânel c-o bocceluță.

Pe jos, un ceas de buzunar.


Vrând să-l ajut, m-am aplecat

De jos ca să îi ridic ceasul.

De-abia atunci m-a observat.

Să-mi mulțumească-și drese glasul,


Întinse mâna tremurândă,

Brăzdat-adânc, ca  un ogor,

Își duse ceasul la ureche

Și-mi spuse-atunci cu mult umor:



- Îți mulțumesc nespus, băiete,

Că mi-ai găsit timpul pierdut!

Îl căutam din tinerețe

Și tot la fel făcu și Proust.






Tic-tac! Tic-tac! și clipa zboară.


Chiar dacă ceasul nu mi-e amic,


Aș vrea  ca pentru prima oară


Să facă tac! și, apoi, tic!


Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Sursa fotografiei: https://pixabay.com/ro/pensionar-omul-cel-vechi-toamna-998544

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Privighetoarea



Confecta res forte septem annos autumni frigore vesperum.



La ceasul înserării, când real și crepuscul,

Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers,

Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul,

Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles.



Lumina sângerie - târziu apus de soare -

Se prelingea pe arbori și picura pe drum.

Eu îmi târam cu greu  pașii prin satul care

Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum.



Izul de lapte dulce și acela de  tămâie,

Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat,

Și-au amintit de mine, cel din copilărie,

Și mă strigau pe nume, pe cel demult plecat.



Dar drum aveam în față și colb aveam în urmă.

Să dau înapoi ceasul destinului e greu.

În aură de foc, către apus o turlă

Părea o scară-n flăcări urcând spre Dumnezeu.



Și-atunci am auzit 'nălțându-se spre ceruri,

Din vremi demult apuse, un glas sfâșietor,

Vaiet prelung, iar liniștea se sparse-n mii de cioburi

Părea că plânge raiul. Luna s-ascunse-n nor.





Dar nu puteam pricepe c-ascult o rugăciune,

C-aud „Ave Maria” cântat în cimitir

La ceas târziu în noapte. Negam acea minune.

Și am vrut să vad cu ochii-mi. De ce-am văzut mă mir



Și-acum. Că, lâng-o cruce, cu palme împreunate

Ca pentru sfânta rugă un înger ea părea,

Femeia care-n noapte, cu-aripile tăiate,

Cânta. În depărtare plângea încet o stea.

                                         Alin Ciolompea

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

miercuri, 26 octombrie 2016

Ultimul menuet




                                     
                                                                                                                               

Vrăji aruncă vântul peste ramuri goale,

Tânguiri de frunze se aud încet.

Unde ești, tu, vară, cu zilele tale?

Pretutindeni – toamnă, peste tot - regret.



Arămii copacii – ovații-n cascadă.

Pentru show-ul ultim nu mai e bilet.

Emoții-n culise, freamăte în stradă,

Publicul aclamă magicul balet



Care stă să-nceapă din clipă în clipă.

Doi cocori strigară lung de patru ori.

Rece adiere, zbatere de-aripă,

Soarele sfâșie cortina de nori.



Și apoi, tăcere. Vântul înfioară

Arborii și iarba, păsări, oameni, flori.

Frunzele desprinse de pe ramuri zboară:

Balerine-păsări, balerine-flori.



Menuetul mut pentru Regele Soare

În sclipiri de aur, într-un ritm baroc,

Ultima ofrandă a frunzei ce moare,

După o viață scurtă, fără de noroc.



Pe o bancă veche, lâng-o domnișoară,

O frunză căzuse ca, din cer, o stea

Luminându-i chipul pentru prima oară.

Galbenă ca păru-i. Singură-i ca ea.
                             Alin Ciolompea













marți, 25 octombrie 2016

Noaptea Sfântului Andrei



„Voi, 41 de fire de grau, / Eu voi adormi / si voi hodini. / Dar eu ma rog lui Dumnezeu / Sa-mi trimita ingerul meu, / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu.” (Descântec de aflare a ursitului)



Se prăvălește soarele pe-o rână,
Și asfințește licărind arar.
Închide iute poarta, gazdă bună,
Și-agață usturoiul în prăgar,

Că lupii-n haită urlă pe coline.
Se face tot mai frig la asfințit.
Speriată, luna chipul și-l ascunde
Și-i vai de călătorul rătăcit!

Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă,
Pe coș fumul să iasă-n rotocoale!
I-auzi cum latră câinii! Nici o vorbă!
Afară lupii suri ne dau târcoale.

Iar de îți pare că de-afar’ te cheamă
Pe nume cineva demult plecat,
Tu nu-i răspunde și pe loc răstoarnă
Cu fața-n jos ce poate fi mișcat.

Cu farmece și vrăji, tânăra fată
Cu teamă ursitul vrea să îl vadă-n vis.
Că Sfânt’ Andrei pe an e doar odată,
Iar badea de un an nu i-a mai scris.

(25 octombrie 2016)

miercuri, 19 octombrie 2016

Anița

Dragă copăcelule, dacă iarna uitării nu va reuşi să mă şteargă din amintire, vom putea fi împreună pentru totdeauna.
( O frunză)

La ora când, tarziu, stelele-adorm

Visând  cuminți la ale zilei fapte,

Iar Luna luminează al lor somn,

Învelindu-le cu raze argintate,


Păpușa Ana șade pe divan.

Are ochi triști și păr cârlionțat,

O mână stă întinsă spre tavan,

Cealaltă e pe șorțul înflorat.


Primită drept cadou de fiica mea,

Păpușa a fost ca o soră mai mare

Pentru-un pisoi cu ochi de peruzea

Ce îi toarcea tot timpul la picioare.


Dar, după un timp, pisoiul fu bolnav.

De-abia mergea, târâș, în trei picioare

Și miorlăia pe limba lui de grozav,

Apoi, slăbit, rămase-n nemișcare.


Din acea zi, păpușa-și aștepta

Prietenul cu ochii ca turcoazul

Și-n fiecare zi se deștepta

Cu gândul că o sa-i audă glasul.


Curând i se păru că-l vede, parcă,

Făcându-i cu lăbuța dintr-un nor

Și încercă la rându-i semn să-i facă,

Dar vântul șterse tot, nepăsător.


Mănunchi  de-argint, lumină și de gheață

Pătrunde  tainic în odaia mea.

E ceasul când păpușile prind viață

Și îți răspund, de le întrebi ceva.


- De ce-ți sunt ochii înlăcrimați, Aniță,

De ce privești spre nori plângând mereu?

- Pisoiul mi-a fost cea mai dragă ființă,

Și-atunci, când plânge norul, plâng și eu!
                                      Alin Ciolompea

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.




sâmbătă, 15 octombrie 2016

Mărturisire


Dumnezeu nu trebuie căutat printre stele, în complexe formule matematice sau în microuniversurile cu design complicat. În piept avem doar o bucată de suflet care vibrează urmând o singură lege... Ce simplu ar fi dacă oamenii mari n-ar încurca totul...
                                                                                                        (Un Copil)
Îți povestesc pentru ultima dată,
Cum l-am descoperit pe Dumnezeu,
Un scaun vreau,te rog, și niște apă!
De unde să-ncep?  Eu, ieri, eram ateu.

Mergeam prin ploaie și nu luam seama
La stropii grei plutind în zborul frânt.
Fluturi apoși căzând, pierind de-a valma
În șuierul rafalelor de vânt.

Lichefiată, luna lucea-n lacuri,
Se prelingea în mici sclipiri vibrânde,
Peste copacii goi și peste maluri,
Plângând amar în unde tremurânde.

Pășeam cu greu cătând în depărtare
Un porumbel c-o creangă de măslin,
Un semn că voi găsi curând scăpare
De urgia potopului divin.

Un fâlfâit de aripi, o lumină
Și ploaia se opri în jurul meu.
În bolta cerului acum senină
Mi s-a părut că-l văd pe Dumnezeu.

Tu spui că m-ai zărit de la fereastră
Înaintând prin apă și noroi,
Și-un biet copil orfan cu o umbrelă
Pășea alăturea-mi prin vânt și ploi.

In ochii lui curați zăream iertarea
Și, de-am fost orb, vedeam din nou. Iar eu,
Prin tină, ploi și vânt, urmând chemarea,
L-aveam în dreapta mea pe Dumnezeu.

Mai sunt furtuni pe cale să înceapă,
Mai sunt alei ce duc spre nicăieri,
Mai sunt minuni și minți să le încapă,
Și bucurii mai sunt, dacă mai speri.

Dă-mi pălăria! Voi pleca în grabă
Spre alte uși, cu Dumnezeu în gând.
Iertare-ți cer pentr-un pahar cu apă!
Rămâi cu bine, ori, poate, pe curând!

                                                         Alin Ciolompea

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Se scuturau a toamnă trandafirii

Se scuturau a toamnă trandafirii
Când eu, copil fiind, întâia dată
Venit-am să învăț cu Dumneavoastră,
Învățătoarea mea, taina citirii.

Când norii plumburii chemau furtuna
Și fulgere sclipeau peste talazuri,
Făcut-ați Dumneavoastră semn cu mâna
Și calea mi-am găsit-o printre valuri.

Trecut-au ani de-atunci și multe toamne
Chemau pe-ascuns din colțul amintirii
Icoana sfântă a scumpei mele Doamne...
Se scuturau a toamnă trandafirii.

                                          Alin Ciolompea


Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.