Ce-amarnice rugi
într-o limbă păgână,
Copacule-nalți
către soare?
Ce vânt te săgeată
prin scoarța bătrână?
Ce galbenă frunză
te doare?
Ce lacrimi amare mai
verși pe pământ
Când singur, lăsat
în uitare,
Îți picur-a
plânset, îți toarn-a pustiu
Ploile chinuitoare?
Și, totuși, când
păsări coboară mereu
Să-și ia rămas bun
la plecare,
Cu frunze le-alungi
să nu vadă că-i greu
Să-ngropi
amintirea-n uitare.
Doar atunci când,
departe, pierdute-s în nor,
O creangă-ți
atinge țărâna,
Și-n vântul tomnatic
ce-adie ușor,
Le faci melancolic
cu mâna.
Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
foto:https://thumbs.dreamstime.com/z/human-shape-tree-root-fall-leaves-ground-52038232.jpg
Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
foto:https://thumbs.dreamstime.com/z/human-shape-tree-root-fall-leaves-ground-52038232.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu