Șotron

Când toamna bate-ncet din aripi

Printre pereții de beton,

Se-nalță-n zbor frunze uscate.

Și-n fața mea văd  un șotron.

Șotronul din copilărie:

8 pătrățele pe asfalt,

8 cifre pline de magie,

Destin schimbat din salt în salt.

Începi să-l sari c-un soi de teamă

Că n-o să-l termini de jucat,

Dar vraja jocului te cheamă

Și din băiat devii bărbat.

Iar talpa ta de-acum prea groasă

Nu mai încape în pătrat

Și pleci sărind în altă casă

Călcând cu dreptul apăsat.

Într-un final, când dusă-i clipa,

Te cheamă Dumnezeu la el,

Doar că te doare rău aripa

Și-ai vrea să te mai joci nițel.

Autor: Alin-Adrian Ciolompea