Scântei în noapte

În fiecare om e-un copăcel

Ce-a jinduit cândva și el să zboare

Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel:

Atingem cerul numai în visare.

Dar vine timpul când, în mod fatal,

Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc

Sub vreun topor ce mușcă ilegal,

Copac sărman ce n-ai pe lume loc...

Din falnicul stejar ce până ieri

Sta neclintit în vânt de miazănoapte

Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri

Și trei scântei care se pierd în noapte.

Când vrei să zbori, pe jumătate frânt

Și elanul ți-l retează rădăcina,

Când ramuri ca de plumb întinzi în vânt,

Și vrei cu frunzele să mângâi luna,

Prieten drag, privește către soare,

Aprinde-ți frunzele cu-a lui lumină!

Lasă ochii să plângă, de te doare,

Și arzi cu fulgerul în rădăcină.

Din foc și praf de stele te-ai născut,

Și ai murit arzând de mii de ori.

Chiar dacă ieri mai germinai tăcut,

Ești miez de foc. Ești Phoenix. Poți să zbori!

(7 noiembrie 2016)

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
sursa foto:http://twistedsifter.com/2016/09/2016-nat-geo-nature-photographer-of-the-year-highlights/